puncte g in existentialism

iubesc doar un pik din fiecare anotimp...septembrie si noiembrie, decembrie, aprilie, august.
septembrie e luna perfecta...dupa tot haosul din august cand entuziasmul dat de tot amalgamul de nou, inedit, nebun si scandalos din tot ceea ce faci in cursa ta catre extremul fun te epuizeaza, gustul de dupa atat de dulce si intens ramane in tine aducandu-ti un echilibru si o satisfactie dea dreptul bizare...
si totusi viata ta se linisteste...incepi in forta cu scoala, cu jobul, cu rutinele, cu linistea si freamatul impetite in jurul tau, incepi o temperare a secundei si esti recunoscator fiindca iarr te-ai indragostit de viata... nu esti grabit, nu ai asteptari, pur si simplu traiesti si te bucuri de frunzele moarte care se aseaza lenes printre trecatori p starzile bazaind de suprapopulare si inveti de la ele cat de tare trebuie sa savurezi clipa..
nu iti pasa ca ai un program, un orar fix in mare masura, fiindca totul merge in demersul tau, fara sa vrei nu te agiti ca un hamster pe roata..ci iei totul in joaca, bucurandu-te de fiecare secunda din 'a fi'..
ajugi in punctul in care nu iti pasa in mod deosebit ce faci... fiindca totul e deosebit doar datorita faptului k ti se intampla tie in secunda aia, iar tu esti atat de relaxat k te bucuri, existi si atat.
timpul devine mult mai relativ, se comprima si se dilata dupa placerea pe care ti-o da. si nu, nu te plictisesti tu cu tine, nu esti agasat de tot ce inainte te facea sa ucizi sperante in jurul tau si in tine...esti si atat...
nu mai conteaza ce blugi ai pe tine daca asta a contat vreodata, nu conbteaza ca portofelul urla disperat in chinul vidului din el...mai ai doar o tigara si te decizi doar sa o savurezi, sa o gusti sa o simti cum e in timp ce te plimbi cu castile in urechi calcand frunze colorate care fosnesc linistit sub tine...clipa e priceless...nici nu iti dai seama constient k nu te plimbi doar de dragul plimbarii ci mergi spre job sau school...e prea perfect..
nu vrei absolut nimic, fiindca ai tot c iti trebuie defapt in tine...
nu conteza ca e frig...nu conteaza ca ploua..nu conteaza ca e cald.ploaia, caldul si frigul sunt, exact la fel cum tu esti..
septembrismul iti respira prin pori, iti cade in fata prin frunze, iti atinge sufletul prin saruturi surprinzator de intamplatoare in seri ce se vroiau in alt anotimp a fi banale, dar devin magie si care pur si simplu sunt.
este si e magic prin simplu fapt ca exista..orice...tot..
la noapte o sa visez septembrie si o sa ma indragostesc iremediabil de viata...