marți, 5 august 2008

gand link-at

Cat de tare poate fi secunda aceea in care iti dai seama ca viata ta nu depinde nici de obiectele din ea, nici de toate persoanele pe care le crezi cruciale existentei tale, nici de nimic altceva in afara de tine. Ti-ai dat seama?
Gandeste-te, singura persoana, singura constanta a existentei tale de cand te nasti pana cand mori esti tu. Desigur toate celelalte chestii: oamenii, animalele, relatiile si obiectele din viata ta au un singur centru, tu, fiindca singurul lucru in comun pe care il au toate, si fratele tau cu periuta ta de dinti este ca se afla in viata ta, intr-o masura sau intr-alta. Toti sunt linkati intr-un fel sau altul de “ta, tau, tie, tale”. TU esti centrul universului...tau.
Desi tinand cont ca toate acestea, fiind linkate cu tine iti afecteaza tie intr-un fel sau altul viata, iti altereaza sau modeleaza tie vreo perceptie asupra lor sau chiar asupra ta, asupra doctrinelor si filozofiilor tale de viata. Dar totul este tot legat de tine fiindca totul ti se intampla tie, egoului tau.
Si totusi tot ce ti se intampla tie ti se intampla din cauza unui stimul exterior, toate trairile, revelatiile, senzatiile, pana si notiunile astea iti sunt date de un stimul exterior.
Viata ta este formata in principal de tine si trairile tale, dar tu si toate trairile tale sunteti dati si intretinuti de stimuli exteriori, in general de un altcineva a carui viata este facuta din el si trairile lui provocate de tine. Iar trairile voastre sunt cea mai mare parte din voi si din viata voastra, deci in afara de partea vietii voastre alocata nevoilor mai este si partea alocata nevoii voastre de trairi provocate de celalalt, de ceilalti. Aveti nevoie unul de celalalt ca sa simtiti, sa simtiti ca traiti, deci déjà nu mai esti doar tu, viata ta se aglomereaza si vai in ce mod placut, fiindca brusc simti mai multe, ai mai multe trairi, deci alta calitate a vietii, alte perceptii, alte ganduri, viata ta e altceva, si acuma hai sa fim sincere ca tinand cont ca traim cu noi de cand ne nastem pana cand murim trebuie sa gasesti tot timpul ceva nou in tine sau in jurul tau care sa faca ceva cu trairile tale, sa le ofere cate un imbold ca sa poti simti ceva, un ceva aparte, un ceva poate mai intens. O viata e prea lunga si scurta in acelasi timp ca sa lasi prea multe secunde sa fie plictisitoare, fade sau pur si simplu sa fie fara sens, traire si constientizare chiar a clipei.
Traiesti, cu tine, cu ei cu periuta ta de dinti si pixul roz de la scoala sau service, si traiesti si acum cat stai si citesti asta foarte cuprins de lectura si stimuli care ti-i ofera ea, sau gandindu-te la acel altcineva cu care iti alterezi trairile reciproc intr-un mod foarte intens, extrem de intens pentru trairea ta.

3 comentarii:

JustMe spunea...

Nu cred ca secunda aia e foarte tare.Cand iti dai seama ca viata ti-o poti pierde intr-o secunda si uneori nici macar tu nu poti face nimic.

za.adamme spunea...

da viata are si ea un sfarsit p care si-l decide singura, tu nu ai nici un amestec.de aceea trebuie sa faci tot c poti face din clipa care iti este data in modul care sa t potenteze cel mai bn.

za.adamme spunea...

secunda din care tu nu mai ai un efect in tine este deja secunda cand nu mai ai un TU.fizic nu poti face nimic psihic poti sa pleci victorios.