miercuri, 5 noiembrie 2008

8ball [1000+1 de frame-uri]

...si brusc ma trezesc si imi dau seama ca sunt...si singurul lucru care mai e cu mine e o bila puchinoasa mica si neagra de 8 care imi sta in mana stanga..



cum adik brusc? poate exista un "brusc" inainte de nimic? si cum adik ma trezesc? din ce? de unde pentru ce?

si acum totul ma loveste exact atat de relativ cat sa fie veridic in conformitate cu ce cred eu din toata salata asta ca a fost

1000 de frame-uri mai mult sau mai putin identice...fie ca era bar, bodega de tara, hotel luxuriant, sufragerie, gradina..fie ca eram 2 4 6 sau 8, tot era acelas frame..fiindca toate chestiile astea se concentrau in jurul unui singur punct, masa aia de biliard,care in final nu conta de cine era inconjurata, de ce mediu sau acoperis, incapere, nu conta cine era in jurul ei si cati, tot oameni eram, tot aceeasi stare dupa fiecare masca pe care o poti numi chip.toate frame-urile erau la fel. esenta era masa.
acolo erau razboiele, pasiunea, chimia, interactiunea, viata.
acolo multe bile si fie ca erau ele rosii, colorate viu sau tomnatec, fie ca erau colorate integral sau partial, fie ca aveau 3 7 12 sau 9 inscris pe ele, prin ele se vedea tot.
toate, asa variate cum erau ele, de fiecare data faceau acelas lucru, erau in competitie pentru buna decurgere a jocului, dar intre timp se formau aliante, uniuni, alinieri, unghiuri precise care spuneau povesti, intotdeauna asemanatoare, dar atat de diferite...
povesti despre glorie, putere, precizie, destin, dragoste, sacrificiu si reguli...
si intotdeauna, oricat de pasionant, dramatic si important era totul, cum toate bilele acelea colorate iti aratau atatea perspective , trairi si povesti, si fiecare in felul ei iti zicea ca e atat de vie incat ea este piesa centrala, in final ramanea doar una...
mereu aceeasi, bila neagra pe care scrie 8. ea era pisa centrala fie ca vroia, fie ca nu..ea era viata jocului, ea era atat de inteleapta cat sa decida tot, si pentru ea toti se sacrificau...


toate cele 1000 de frame-uri erau la fel, pana la unul.

era seara, noapte, dimineata sau zi, era ceva in jur si masa.
toate bilele au jucat glorios. a ramas doar o bila, cea neagra. si cele doua forte concurente se luptau peste ea. iar eu am decis in secunda aia ca nu vreau ca ea sa mai fie fortata sa se sacrifice pt un razboi inutil si am luat-o in mana...

eram si nu mai eram si vedeam dar nu se vedea nimic si traiam desi nu mai traisem de mult..si da fusese seara..chiar o seara de duminica, si da, am fost in pubul ala dragutz cu canapele de piele..am fost 4 si am jucat in echipe. si acum imi dau seama ca joc chestia asta de foarte mult timp..si dupa ce am atins bila am lesinat si eram tot



niciodata nu am fost si acum pot spune chestia asta. nu am jucat niciodata cu adevarat, adica nu am trait niciodata. mi-a fost frica, si chiar si in fuga mea de a trai, am aflat ce este viata, cum ea te trage, te impinge si iti arata ca exista fie ca fugi in gaura...si nu am avut scapare. mi s-a aratat prin niste bile tot. tot ce eu nu am atins nici macar cu gandul poate.
si mi s-a aratat cum bila infinitului decide. cum iti atinge fiinta pe orice plan. si acum stau si nu stiu unde sunt si cine sunt si de ce sunt. dar sunt si orice exista are o viata si o forta. si stau cu bila neagra in mana si atat stiu...

eu sunt bila neagra, iar acum am decis ca s-a terminat jocul iar tu ai pierdut...

Niciun comentariu: