...si cand totul va fi mult prea mult, furia va lua fiinta, imi va urla din fiecare por si va fi foc. abia atunci ni se vor usca lacrimile si un zambet ne va ustura pe fete...
da, doare. in mine sunt multe bucatele mici, sfaramacioase care bocesc isteric.
sunt fortata sa recunosc iarasi ca sunt neputincioasa, sunt chiar neputincioasa cand tu plangi, mama, sunt mica si legata de maini si picioare ca iar iti sunt eu tie parinte si ca nesiguranta ne biciuie.
furia a decis sa ia fiinta si sa urle, tu nu ai sa mai plangi, nu ii las sa te mai doara. iar nu am voie sa pot fi protejata si neputincioasa, nu are cine sa aiba grija de tine, dar de mine ce as putea sa mai spun...
si acum amenint ziua de maine sa ne spuna DA!
imi doresc sa am dorinte, visez sa am vise
Luxul zilelor noastre
Acum 5 ani
2 comentarii:
Ca să mori, învață întâi să trăiești!
Și să trăiești simplu și cum îți place ție, fără niciun regret, învață întâi să-ți cunoști lumea în care vei trăi de acum înainte...
traiesc fara regrete, si sunt vie si pasionata da insasi viata. aceasta a fost doar o scapare ca oricare alta fiindca din viata trebuie sa te bucuri de fiecare senzatie, indiferent de intensitate si indiferent de ce e ea. aici este vorba doar de tristete, mai ales prin prisma celor dragi
Trimiteți un comentariu