mizantopic sau in traducere libera "azi pur si simplu nu imi plac oamenii"

cum poti sa negi ca existi afirmand "nu imi pasa"?
ce inseamna asta? atunci de ce mai traiesti, cum sa nu tanjesti sa iti arda o lacrima pe obraz si un univers in suflet? eu imi doresc sa simt atat de tare incat sa plang, dar asa ceva e improbabil...
ai urlat vreodata din toti rarunchii?
cum ai putea sa iti negi asta din start omulet pricajit?
unde te crezi, in generatia dadista? sa stai fetus fardat in borcan la vernisaj? tu, copilas romantic te vrei sub clopul de cristal la cald si pudoare..
crezi ca tu traiesti asa daca te ascunzi in povestea ta despre ipocrizie, nepasare si machiaveli? cercatarile tale au omis woodstock-ul, batrana mereu in coltul strazii si romanele despre crima pura. te privezi de viata, de sentimente lichide si de tine.
in locul tau sti ce as face? asa indiferent cum sunt, esti.
as face o favoare umanitatii si m-as sinucide.
daca azi e acelasi cu maine, omul imi e acelas cu trotuarul si nimic nu are gust inseamna ca nu as avea, nu ai avea ce sa ii ceri clipei. nu-i asa ca umanitatea e perisabila? daca umanitatea e inumana si teoria nu va fi niciodata practicabila, ar trebui sa se puna punct.
cel mai bun lucru ar fi sa te sinucizi, onorabil, memorabil si poate atunci cu toata indiferenta ta o sa contezi, si ceva o sa iti conteze. asta doar 2 minute din stirile de la ora 7.
sau moartea nu iti este indiferenta si gandul de anteieri are totusi valorare?
si totusi deja e azi, si maine tot azi va fi si anteieri a fost un azi si a avut valentele, valorile de "azi".
pana la urma iti pasa, nu?