joi, 5 martie 2009

monolog dupa ploaie sau povestirea succinda a unei deceptii imature in dragostea matura

omul dintr-o bucata s-a fragmentat, nu, iubire?
a decis sa isi arunce coloana vertebrala cat colo fiindca viata de molusca e mult mai comoda...
totul miroase, caminul nostru miroase ca scara de bloc din copilarie, amestecul ala distinct de seminte, parfum de taraba, bere ieftina de langa baietii de la bloc mereu cu jambiere, desi mereu e un betisor parfumat, o lumanare aprinsa...
cina romantica de la bistro, cu vin bordeux pe masa, tigari in foi cu aroma cherry si fructe de mare ca aperitiv imi creaza mai degraba senzatia bodegii din bordel. da, iubire, ma faci sa ma simt ieftina...
oare mai ti minte anii de demult, mai suntem noi sau tu in special capabil sa te duci acolo si sa stai respirand ziua aia?
oamenii evoluaza, dar pe ce plan este evolutia aia palpabila?
UITATE! UITATE ADANC IN OCHII MEi SI SPUNE-MI CAT DE IMPORTANTA ITI ESTE DE FAPT ZIUA DE MAINE, EU CEA DIN ZIUA DE MAINE...
nu pot fi ipocrita sa iti mai cer ceva, fructul meu de mare.. esti atat de gustos, atat de scump, atat de valoros, dar nu imi folosesti la nimic cu adevarat...imi dai o senzatie si in rest stai la marinat cu alte moluste sau emiti doar pseudopode fiindca nu ai 2 piciaore in care a poti sta drept...
cand ne-am cunosct acum acei multi ani erai, eram ACOLO, acolo unde aerul conteaza, il mirosi, il simti, ah, mai tragi o gura cu nesat din el si te imbata! eram acolo, da iubire, eram vi.
imi priveai buzele, le contemplai si vroiai sa scrii poezi despre ele , iar eu radeam de tine, nebun artist boem, eu nu sunt menita a fi arta, dar erai in proces de adoratie, iar eu eram in proces de adulatie.
beam vin ieftin pe blocul meu si incercam sa numaram stele, dar pierdeam randul. mancam prajituri intarite cand mergeam in vizita pe la bunica ta, aveam seri speciale de absint, si cafeaua de duminica era cel mai mare deliciu dupa saptamana de cafea studenteasca cu iz de nechezol.
mai erau si serile de ceai si literatura, muzica, teatru la bodega artistilor, unii apusi altii in zenit.
si cand nu aveam bani nu aveam nevoie decat de noi si de chistoace reciclate din soba unde obisnuiam sa le aruncam...
gunoiul mirosea a natura, a iarba proaspat cosita, nu conta nimic. mirosul de tabac aducea a vintage si eu obosita murdara si transpirata miroseam a channel nr 5.
si banul avea valoarea clipei, luxul era pielea ta aromata ca laptele cu vanilie si anason, iar idealul tau in viata era sa imi creezi mie zambetul perfect, sincer de spontan si luminos ca farul din alexandria.
nu aveam nevoie de stridii si vin rosu ca sa imi acorzi un sarut fugitiv si un card de credit, ma devorai pe strada, in parc, in facultate, in visuri, in intimitate doar fiindca imi dadeam o suvita dupa ureche si urechea iti aducea aminte cat de dor iti este de spatele meu si cum mori daca nu imi saruti sanul cat eu iti urlu "TE IUBESC!"
si apoi am disparut unul din viata celuilalt cu inimile zvarcolindu-se agonizant pe fundal.
si dupa toti acei ani, acei ani plini de iubiri ca tine si totusi altfel si ca mine si nu atat de mult, sorti au facut ca tu sa imi apari in cale in caderea mea intr-un metrou, si se pare ca la propriu atunci te-ai trezit cu mine pe cap..
si iar te redescopeream...asa, tu masca sclipitoare de viena si cocosat de notre dome...
acelasi si totusi gol, viata de maine nu mai e aia de ieri, fiindca nu mai stii ce e aia viata, la prima ploaie de vara nu mai dansezi descult, iar eu inca imi dau jos sacoul sau trenci-ul, si cu tocurile in mana baltile mangaie dressul...
molusca fara vise, dorinte sau asteptari, vei trai mereu ca azi gol de coloana, faramat in comoditate mentinand o linie..dar mergi odata in spital si o sa vezi ca acolo unde e doar linie e moarte...
eu merg sa plang si sa dansez si sa iti trimit un gand de mohair plin cu tu de ieri, azi si maine. da iubire, am plecat doar cu pulovarul pe mine, si nu stiu daca iti voi mai cadea in cale...

2 comentarii:

M.G.Craciun spunea...

Legat de post: The story never changes, just the names and faces... o sa dai de multe moluste... dar in timp realizezi ca a meritat parca.

P.S: Mai sunt destule serie de martie... si nu o sa trb "sa fugi ca sa obosesti ca sa adormni ca sa te caram mai usor" :)) da, e logica ta!

ALiTtLeSNiTcH spunea...

frumos stil! metafore super interesante :)