drama adolescentei redusa la nimic in ploaie

o sa ma simplific pana dau cu radical. o sa ma reduc pana pot spune ca sunt nimic.
si pe urma o sa vi tu, o sa ma inmultesti cu 2 si o sa spui ca perfectiunea este mediocra, deci totul e mai mult decat ok.
dupa asta o sa ai nerusinarea sa ma pui la limita tinzand spre plus infinit ca apoi sa ma arunci sa tind spre minus infinit.
zdrentuita nu voi mai putea tinde decat spre zero.
de acolo o sa ma amesteci cu molecula de apa, o sa ma cristalizezi cu ketamina pe fundul unei doze de fanta de import si o sa ma tragi pe nas.
asa imi dai tu de inteles ca ar trebui sa ma simt folosita, nu?
eu sunt pasarea pheonix care mereu renaste din sperma din prezervativul aruncat pe dealul pe care te plimbai cu bicicleta cand erai copil.
te-as ura si acum daca as mai avea sentimente si nu doar senzatii.
si totusi duc lipsa senzatiei de tu...