vineri, 17 aprilie 2009

un cliseu ca si povestea noastra

"hai sa ne gandim impreuna la o poveste" i-ai zis grijuliu fetei cu privire trista si umeri rotunzi.
"bine, dar ce fel de poveste?" spunea ea privind mai mult absenta in zare.
"o poveste frumoasa in care tu saruti culorile diminetii ajutata de un cal alb, fiindca voua fetelor va plac cai, fiind deja ceva clasic si alb fiindca va place albul, alt element clasic. calul e liber, superb, naravas, energic. e triumful vietii, simbolul fortei in adevaratul sens al cuvantului, simbol al frumusetii naturale, deci interpretat ca si al vostru, al femininului, poate. iar albul, albul e povestea inocentei, totul devine ca nou, pur,stralucitor, CURAT! nu-i asa?" ti-a iesit pe gura natural in timp ce priveai punctul albastru de pe norisorul ala alb in forma de balena albastra, incercand sa ii eviti ei privirea.
"cat de bine ai reusit sa ma incluzi intr-un cliseu, si culmea de data asta imi place, continua..." si deja privirea ii era lipita de suvita ta de par din breton.
"hai acum, nu te eschiva! adauga si tu ceva..." si ai secerat-o cu privirea de un albastru glaciar.
"si ce as putea acum sa zic? nu am mai facut asa ceva pana acum..." si privirea ei fugise iarasi spre acelasi norisor balena care acum era o trompeta.
"nici eu, aici e farmecul. zi ce te trece, orice e bun dupa mine." si zambeai.
"atunci ploua si asta elibera tensiunea si desavarsea dimineata, dar era soare si caldut, si era vara si mirosea a iarba proaspat cosita." si zambetului ii era raspuns cu alt zambet.
"si totul se petrece intr-un parc (imi plac parcurile, sunt un natural urban, spui zambind arcuit si inocent), imens, si tu stai acolo si te dai pe un leagan facut din lant si cu o roata de tractor ca scaun. te dai incet si parul ti se unduieste pe langa fata" si ii arunci iar un zambet care o loveste la fel de flagrant ca si celalalt.
"si dupa aia mergem pe niste stanci, ferite de aleile parcului si vorbim despre copilariile noastre, cum bunicii ne alegau prin curte cand furam din bucatarie prajituri si alte chestii tipicare care prind gust personal..."
"dar eu de unde am aparut in poveste? asa brusc? de ce ai sarit cateva cadre?" si iar o izbesti cu privirea.
"dar tu erai deja acolo. intotdeauna te-am simtit acolo, de la inceput. parca acolo iti era locul, langa mine... daca tot cream povestea impreuna, mi se pare normal sa fim amandoi in ea."
"atunci eram acolo tinandu-te de mana ca sa nu te impiedici de stanci, si iti povesteam de primul meu sarut, care a fost la bunici, cu o fatuca frumusica din sat, stand amandoi cu picioarele in garla si visand la ziua cand o sa fim noi mari...si am gasit un petec de iarba grasa, umeda. am facut un popas cu fundul pe stanca si cu picioarele in iarba si de la asta mi-a pornit depanarea de amintiri siropoase. asa ar avea sens totul."
"si eu probabil te priveam fascinata, si plina de emotii, analizand firele de iarba ca sa nu ma pierd in intensitatea clipei. si dupa aia iti povesteam despre primul meu sarut care a fost pe o banca din cismigiu cu un baiat al carui nume nu il mai stiu, a carui voce nu mi-o mai amintesc, cu porumbei caraind inprejur. asta ar fi reactia mea normala."
"si eu in momentul ala m-as uita la tine, te-as lua in brate.." si o iei,"m-as uita in ochii tai" si te uiti,"si cel mai probabil te-as.." si o saruti. si totul e acum, mainile tremurand unul pe celalalt, aerul nevrand sa circule prin sistemul repirator, precum si pretutindeni, secunda pur si simplu inlemneste, cu inimi cu tot. si totul se sfarseste lin si interminabil, cu toata simtirea tremurand de la unul catre celalalt.
"si acum unde merge povestea noastra?" intreaba ea cu voce tremuranda si cu zambetul nostalgic.